• Acasă
  • Tehnologie
  • Sonda Parker – Aparatul care s-a apropiat cel mai mult de soare

Sonda Parker – Aparatul care s-a apropiat cel mai mult de soare

Recent, omenirea a reușit să atingă un nou record impresionant: a construit un obiect care s-a apropiat cel mai mult de Soare. Sonda Parker, lansata de cei de la NASA, a depășit în 29 octombrie 2018 recordul deținut de Helios-2 în 1976. Aceasta s-a apropiat la mai puțin de 43 de milioane de kilometri de astrul care ne încălzește, ajungând să zboare la 24 de milioane de kilometri de suprafața solară.

Deși pare o distanță uriașă, cei 24 de milioane de kilometri sunt a 6-a parte din distanța de la Pământ la Soare. Astrul se află la nu mai puțin de 150 de milioane de kilometri distanță de Terra.

 

Care este scopul sondei?

Conform celor de la Nasa, în următorii 7 ani se dorește o apropiere din ce în ce mai mare de Soare, cea mai mică distanță vizată fiind de 6  milioane de kilometri.

În condițiile în care distanța de la Pământ la Lună este de 384.400 kilometri, realizarea NASA nu pare atât de mare, însă este, dată fiind temperatura cu care se confruntă Parker și viteza cu care a mers prin spațiu.

Practic, sonda Parker a depășit viteza de 247.000 de km/h și s-a apropiat cel mai mult de Soare în data de 5 noiembrie. Apropierea a fost un real succes, în condițiile în care chiar dacă temperaturile cu care se confruntă sunt de 437 de grade Celsius, aparatul nu a ieșit absolut deloc șifonat.

În cei 7 ani de misiune, Parker va prelua o mulțime de date și va trebui să se confrunte cu temperaturi de peste 1370 de grade Celsius.

 

Câteva detalii despre modul în care a fost construită sonda

Sonda Parker are un scut numit TPS ( Thermal Protection System) Acesta are diametrul de 2.4 metri și este gros de 115 mm iar scopul său este de a ține temperatura în interior la 30 de grade Celsius. Materialul din care este realizat scutul este carbonul.

Cablurile electrice ale sondei sunt schimbate cu tuburi din cristale de safir, iar metalul de tranzitie este niobiul, deoarece este foarte maleabil.

Deși sonda va putea fi urmărită de inginerii NASA, comunicația se va face cu întârziere, motiv pentru care aparatul este proiectat să se descurce singur și să facă diverse corecții în mod autonom atunci când trece prin probleme.

 

Cum de nu există riscul ca sonda să se topească?

Deși temperaturile din apropierea Soarelui sunt uriașe, aparatul este proiectat să reziste la fluctuații mari de temperatură. Are un sistem autonom care protejează împotriva emisiilor intense de lumină și se bazează pe o mulțime de cunoștințe acumulate de inginerii NASA de-a lungul timpului.

Spre exemplu, chiar dacă în spațiu temperatura poate fi de mii de grade Celsius, acest lucru nu înseamnă neapărat că obiectul care este supus la această temperatură trebuie să se încălzească. Diferența dintre temperatură și căldură este destul de mare:

  • Temperatura măsoară viteza de mișcare a particulelor;
  • Căldura măsoară cantitatea de energie transferată de particule.

Astfel, chiar dacă particulele se mișcă foarte repede, având o temperatură extrem de înaltă, nu vor transfera energie, ceea ce face corpurile să reziste la temperaturi impresionante.

Lasă un răspuns