• Acasă
  • Sport
  • Scandaluri, controverse și alte probleme de la Jocurile Olimpice – partea a II-a
ÎnSport

Scandaluri, controverse și alte probleme de la Jocurile Olimpice – partea a II-a

Jocurile Olimpice de Vară Intercalate de la Atena – 1906

Inițial, Jocurile de la Atena din 1906 făceau parte din seria oficial recunoscută de Jocuri Olimpice. Ele au fost organizate ca „cea de-a doua ediție a Jocurilor Olimpice Internaționale de la Atena”, fiind considerate drept Jocuri Olimpice de sine stătătoare atât de țara-gazdă, cât și de Comitetul Olimpic Internațional și de Pierre de Coubertin. Jocurile aniversau zece ani de la primele jocuri olimpice moderne din 1896. În prezent această ediție din 1906 nu este considerată ca făcând parte din seria de Jocuri Olimpice, iar medaliile câștigate nu sunt luate în considerare.

Aceste Jocuri au fost considerate a fi de un succes răsunător. Spre deosebire de edițiile din 1900 și 1904, durata jocurilor a fost scurtă – au durat de la 22 aprilie la 2 mai – iar competiția nu a făcut parte din nici o expoziție universală sau târg mondial. Sunt primele Jocuri care au avut ceremonie de deschidere și ceremonie de închidere, steaguri naționale și echipe-națiuni.

Atletul irlandez Peter O’Connor a câștigat două medalii la aceste jocuri. Din cauză că Irlanda nu avea o reprezentativă olimpică, sportivii irlandezi au fost înregistrați că făcând parte din lotul Marii Britanii. Acesta a protestat deciziei Comitetului Olimpic, iar la ceremonia de premiere O’Connor s-a urcat pe stâlpul pe care era arborat steagul și l-a înlocuit cu steagul Irlandei cu harpa aurită. Sportivul a fost protejat, în timpul în care a urcat steagul de suporteri și de alți sportivi irlandezi.

 

 

Jocurile Olimpice de Vară de la Londra – 1908


Pentru găzduirea Jocurilor din 1908 au aplicat orașele Roma, Londra, Berlin și Milano. Roma a ieșit câștigător, dar, din cauza erupției vulcanului Vezuviu în 1906, fondurile destinate organizării olimpiadei au fost redirecționate către refacerea orașului Neapole. Astfel, Londra a fost ales ca oraș pentru această ediție a Jocurilor Olimpice. În plus, în perioada 14 mai – 31 octombrie a avut loc Târgul Franco-Britanic, eveniment considerat mai important decât Jocurile. Aceste jocuri s-au desfășurat între 27 aprilie și 31 octombrie 1908 și au avut cea mai mare durată dintre toate Jocurile Olimpice moderne (187 zile, șase luni și patru zile).

În cadrul acestor jocuri a fost stabilită distanța probei de maraton la 42,195 km (distanță oficializată în 1924). Linia de start a fost mutată pentru a permite familiei regale o bună perspectivă deoarece startul s-a dat de la Castelul Windsor, iar finalul trebuia văzut de regele Marii Britanii.

La ceremonia de deschidere națiunile participante au fost prezentate alături de steagurile statelor. Deoarece Finlanda era parte integrată din Imperiul Rus, sportivii finlandezi trebuiau să se prezinte sub steagul acestui stat, în schimb au ales să fie prezentați fără nici un steag, deoarece nu li s-a permis să poarte steagul finlandez. Atleții suedez nu au participat la ceremonie deoarece steagul Suediei nu era prezent pe stadion. Purtătorul drapelul Statelor Unite ale Americii a refuzat să înalțe steagul – semn de respect – către regele Edward al VII-lea.

La proba de 400 de metri, în finală, au participat doar patru competitori. Deoarece nu existau benzi marcate ca atare pe terenul de alergat și din cauza faptului că nu existau niște reguli generale, standardizate, respectate de fiecare federație de atletism, au existat unele probleme serioase. LA linia de start s-au prezentat trei americani și un britanic. În timpul cursei, americanul John Carpenter l-a blocat pe britanicul scoțianul Wyndham Halswelle să îl depășească. Cursa a fost câștigată de americanul Carpenter, urmat de britanic și de ceilalți doi americani. Blocarea competitorilor era permisă în întrecerile din Statele Unite, însă nu și după regulamentul britanic după care s-a desfășurat proba de 400 de metri. Faptul că atletul american l-a blocat pe cel britanic să îl depășească a fost penalizat de către arbitrul britanic, care la descalificat pe Carpenter și a declarat organizarea unei noi finale în care Carpenter nu putea participa. În ziua celei de-a doua finale, ceilalți doi atleți americani au refuzat să se prezinte, pentru a-și susține compatriotul. Astfel că britanicul Wyndham Halswelle a alergat singur, după ceilalți competitori au abandonat. Este singura dată când un titlul olimpic a fost câștigat după ceilalți concurenți au abandonat.
Din cauza acestui incident au fost introduse, începând cu următoarea olimpiadă, benzi separate și individuale, iar regulile de desfășurarea a competiției au fost unificate.

Cel mai cunoscut incident s-a petrecut în timpul cursei de maraton. Italianul Dorando Pietri a reușit să treacă primul linia de sosire. Însă din cauza oboselii și a deshidratării, acesta a ajuns la stadion dezorientat, căzând în repetate rânduri. A fost ajutat de arbitrii să se ridice din fiecare dată și, într-un final, a trecut linia de sosire. Al doilea a ajuns americanul Johnny Hayes. Delegația americană a depus o contestație și a cerut ca Petri să fie descalificat pentru că a fost ajutat să termine cursa. Cererea a fost acceptată de organizatori, iar câștigătorul inițial a fost descalificat, medalia de aur revenindu-i concurentului de peste ocean. Datorită faptului că Petri nu era responsabil de descalificarea sa, regina Alexandra ia oferit o cupă suflată cu aur sau argint în cinstea faptului că a terminat primul cursa de 42 de km și 195 de metri.

 

 

Jocurile Olimpice de Vară de la Stockholm – 1912

Cea de a cincea Olimpiadă s-a desfășurat la în perioada 5 mai – 22 iulie 1912, la Stockholm, singurul oraș intrat în cursa pentru desemnarea gazdei Jocurilor Olimpice. Oficial, jocurile au durat o lună, începând cu 22 iunie, iar ceremonia de deschidere a avut loc pe 6 iulie. A fost ultima olimpiadă la care s-au acordat medalii din aur adevărat. La această olimpiadă a participat și o țară din Asia, și anume Japonia.

La această ediție a Jocurilor, s-a luat decizia de a renunța la competiția de box, deoarece acest sport nu era pe placul publicului suedez. La un moment dat s-a luat în considerare organizarea unui concurs de patinaj, dar s-a renunțat la această idee, deoarece era considerat sport de iarnă, iar Jocurile Nordice urmau să se desfășoare anul următor tot în Suedia. Aceasta este prima ediție unde s-au desfășurat Concursuri de Artă. Competițiile artistice au constituit o parte a Jocurilor Olimpice în perioada 1912 – 1948. Aceste competiții au fost parte din intențiile inițiale ale fondatorului mișcării olimpice moderne, Pierre de Frédy, Baron de Coubertin. În cadrul acestor competiții se acordau medalii olimpice pentru lucrări de artă inspirate din sport. Medaliile se acordau pentru cinci categorii: arhitectură, literatură, muzică, pictură și sculptură. Competițiile artistice au fost abandonate în 1954 pe considerentul că artiștii ar fi fost profesioniști, pe când atleții olimpici trebuiau să fie amatori. Din 1956, locul competițiilor artistice din cadrul jocurilor olimpice a fost luat de Programul Cultural Olimpic fără a se mai acorda medalii olimpice participanților.

În proba de 100 de metri, medalia de aur a fost câștigată de americanul Ralph Craig, însă numai după ce a fost nevie de șapte starturi false înainte de desfășurarea corespunzătoare a cursei.
Delegația Japoniei la aceste Jocuri era compusă din doi atleți, Yahiko Mishima și Shizo Kanakuri. Cel din urmă este considerat a fi ”părintele maratonului” în țara sa natală. Acesta a participat la proba de maraton, dar din cauza faptului că a avut un drum lung, dificil și obositor până în Suedia și din cauză că în ziua maratonului temperaturile erau mari (25 de grade Celsius), acesta a leșinat în timpul cursei. A fost îngrijit de o familie de fermieri din zonă, dar, considerând că neterminarea cursei este un lucru rușinos, acesta a plecat, fără să anunțe organizatorii, înapoi în Japonia. Mult mai târziu, în 1967, după ce autoritățile suedeze l-au descoperit în Japonia, l-au invitat să termine cursa începută în 1912. Acesta a acceptat și a terminat maratonul cu timpul neoficial de 54 de ani, 8 luni, 6 zile, 5 ore, 32 de minute și 20,3 secunde. După terminarea cursei acesta a remarcat că ”a fost o călătorie îndelungată. Pe parcurs, m-am căsătorit, am făcut șase copii și am avut 10 nepoți”.
La aceeași probă, sportivul portughez Francisco Lazaro a devenit primul atlet care a decedat în timpul probelor olimpice. Tânărul de 21 de ani a decedat ca urmare a unui dezechilibru hidroelectrolitic. Temperatura corpului ajunsese la 41 de grade, deoarece Lazaro și-a uns corpul cu grăsime, pentru a se proteja de razele de soare, dar acest lucru i-a oprit procesul de transpirație și de ventilație al corpului. Înainte de cursă acesta ar fi declarat: ”Ori câștig ori mor”.

American Jim Thorpe a câștigat aurul olimpic la probele de pentatlon și decatlon. În 1913, Comitetul Olimpic Internațional i-a luat ambele medalii deoarece a descoperit că Thorpe a practicat în 1910 baseball profesionist, primind salariu, ceea ce încălca legile de amatorism impuse atunci. Sportivul de pe locul secund de la proba de decatlon, Hugo Wieslander a refuzat medalia de aur ce i-a fost astfel oferită, în semn de solidaritate cu sportivul american. În 1982 COI a decis că luarea medaliilor nu a fost decizia corectă, deoarece nici un alt sportiv nu a înaintat o petiție împotriva eligibilității lui Jim Thorpe în perioada regulamentară de 30 de zile. Medaliile au fost returnate copiilor sportivului în 1983, la 30 de ani de la moartea acestuia.

Lasă un răspuns